Cine am fost?

Scurt istoric

         Pe la 1738, populaţia civilă a oraşului Timişoara era evaluată la 5000 – 6000 de locuitori.

          Modestul oraş de provincie era format din trei cartiere: Cetate – cartierul cel mai vechi, cu caracter militar – administrativ, Fabric – în partea de est, care cuprindea cam 70 % din populaţie, şi Iosefin – în partea de vest, înfiinţat în 1774 şi care avea caracter comercial – agricol.

      Iniţial localităţi separate, iar din 1910 cartiere ale oraşului, erau: Elisabetin  – actual Bălcescu, şi Maierile  vechi – actual Mehala, amintită încă din anul 1723 ca  având  4807  locuitori  şi  un  caracter  pur agricol.

       Cel  mai vechi cartier românesc al Timişoarei, Mehala s–a întemeiat în anul 1718, când s–au stabilit aici români care se ocupau îndeosebi cu grădinaritul şi aprovizionau oraşul cu legume. La început, era un sat mic şi sărăcuţ, cu case scunde acoperite cu paie.

       Primul învăţământ din Mehala a fost, ca peste tot, cel din vatra părintească şi cea sătească, urmat de cel din strana bisericii.

A urmat apoi înfiinţarea şcolilor – mai întâi în limba română, turcă, slavonă, iar mai târziu în limba maghiară şi germană.

         Prima şcoală românească din Mehala a fost atestată documentar încă din  timpul săpânirii turceşti, cel  puţin de la 1723, când comunitatea românească de aici era deja bine organizată, fapt atestat de cronicarul bănăţean Nicolae Stoica de Haţeg. Era unica şcoală de stat din Timişoara acelei vremi, toate celelalte fiind şcoli comunale.

         Documente de arhivă atestă că la 1773 la Mehala s-a zidit o şcoală nouă, iar în 1778 s-a înfiinţat o clasă cu limba de predare sârbă.

       După un raport înaintat la Viena rezultă că în anul şcolar 1788-1789 frecventau şcoala din Mehala 30 de băieţi şi 20 de fete, cu 2 învăţători; limba de predare era limba română, şi se studia şi limba germană.

       Şcoala din Piaţa Avram Iancu a fost în secolul XIV şcoală de ordin franciscan, apoi de ordin reformat, iar până la 1919 şcoală confesională               romano-catolică de ordin călugăresc, cu clasele I-IV în limba germană şi clasele  V-VI în limba română.

       La 1935, la şcoala din Mehala funcţionau 10 clase: 5 în limba română, 3 în limba germană, 1 în limba sârbă şi 1 în limba maghiară.

     Şcoala a funcţionat sub mai multe denumiri: şcoala elementară nr. 11, şcoala medie de fete nr. 6, şcoala mixtă nr. 7, şcoala generală nr. 9…

     În 1972 s-a construit corpul de clădire de pe Bd. Cetăţii nr. 24, iar din 1990 poartă numele Avram Iancu.   

     Trecând prin mai multe forme de organizare, clădiri, conduceri şi denumiri,  ea străbate timpul şi timpurile, rămânând şi devenind ceea ce este astăzi: Şcoala cu clasele I – VIII nr. 19 “Avram Iancu”.